În timpul unei furtuni, fiecare descărcare electrică între nor şi pământ este potenţial fatală pentru om. Factorul determinant este poziţionarea persoanei pe traiectoria de descărcare a fulgerului.
Există mai multe feluri în care un om poate fi lovit de un trăsnet: - lovitură directă, când persoana lovită se afla în "canalul" de descărcare a trăsnetului dintre nor şi pământ.
- lovitură indirectă (sau şocul de retur): o persoană care stă sub norul electrizat (negativ) se încarcă şi ea cu electricitate ( prin influenţă); mai exact, sarcinile pozitive sunt atrase către nor (la capul şi pieptul persoanei) iar sarcinile negative spre picioare. Dacă din norul de deasupra se produce o descărcare electrică în pământ, în apropierea persoanei (5-15 metri), sistemul nor-pământ îşi recapătă echilibrul electric aproape instantaneu. Sarcinile pozitive de pe capul/pieptul persoanei, nemaifiind atrase de nor, se vor recombina brusc cu cele negative (din picioare) formând practic o descărcare electrică în corpul nefericitei persoane.
- lovitura din pământ, poate cea mai intresantă şi incredibilă formă. Fulgerul loveşte pământul lângă victimă creând o diferenţă de potenţial în pământ (datorită rezistenţei pământului). Curentul fulgerului se poate deplasa şi prin suprafaţa pământului. Astfel, o lovitură de fulger produce în solul din jurul ei pe o rază de 20 de metri suficient voltaj pentru a fi letală pentru om. Acest lucru este valabil şi în jurul paratrăsnetelor sau al copacilor.
Tensiunea de la suprafaţa solului corespunzătoare cu lungimea pasului omului se numeşte tensiune de pas şi este cu atât mai mare cu cât pasul este mai mare şi cu cât omul este mai aproape de punctul în care trăsnetul a lovit pământul.
Dar pe lângă acestea, mai există şi pericolul loviturilor mecanice cauzate de trăsnete: bucăţi din scoarţa copacilor, stânci desprinse din pereţi aruncate precum în urma unei explozii.
Puterea unui fulger, data de descarcarea electrica si intensitatea lui, poate produce electrocutare prin contact, declansarea incendiilor si caderea alimentarii cu energie electrica.
O consecinţă a descărcărilor electrice din norii orajioşi este producerea aşa-numiţilor paraziţi atmosferici care stingheresc, iar uneori fac chiar imposibile, audiţiile radiofonice. Paraziţii atmosferici fiind o urmare a descărcărilor electrice din norii orajioşi, recepţia lor poate da indicaţii asupra distribuţiei în spaţiu şi în timp a fenomenelor orajioase. Cu aparate sensibile de radiorecepţie, se pot semnala câteva mii de paraziţi pe minut (unii dintre ei proveniţi din focare situate la câteva mii de km), ceea ce înseamnă că, în medie pe întregul glob pământesc se produc cam 100 de fulgere pe secundă.